Despre anxietate...

Astazi simt nevoia sa descriu una din starile ce intimideaza pe cei care in copilarie au fost poate traumatizati...
Fac acest lucru pentru ca foarte multa lume la un moment dat a simtit ceea ce voi scrie eu in continuare insa nu a avut curaj sau nu a gasit incredera de care avea nevoie pentru a vorbi cu cineva....
Ma simt nevoita sa explic de ce abordez acest subiect.
Ei bine, o fac deoarece simt uneori ca ma domina aceasta stare de anxietate si mi-e frica sa nu se instaleze in psihicul meu, usturator, aceasta trauma.
Din nevoia de a vorbi cu cineva, insa de frica de a nu fi interpretata gresit, prefer sa insirui aici impresii despre anxietate; Si iata ca in cateva randuri am folosit de doua ori cuvantul "frica", ceea ce este mai mult decat evident ca pornind de la o premiza negativista fara sa incerc o abordare si un studiu pentru a ma convinge prin fapte ca frica imi este intemeiata, concluzionez intristata ca aceasta trauma, anxietatea, ma incolteste, sper eu, nu prea aprig.
Trecand la subiect, mi-am mai descretit putin fruntea, deoarece mi-am facut un test prin care am evaluat nivelul de anxietate in care ma aflu.
Ei, nu a fost chiar atat de rau; se pare ca mai am cale de scapare pentru ca rezultatul obtinut e undeva la mijloc. Ceea ce m-a surprins este ca m-am regasit in descrierea aceea din test desi nu ma asteptam sa fie atat de plauzibil finalul.
De ce cred ca este important sa vorbim despre anxietate?
Deoarece aceasta afecteaza omul in relatiile sociale accentuand teama fata de ceva ce este irational, de ceva ce nu exista.
Fiecare dintre noi ne confruntam cu temeri si ingrijorari cu privire la pericolele ce vizeaza binele nostru fizic, emotional, social. Teama, atunci cand este o reactie la un pericol real, are un caracter adaptiv si mobilizator, Insa exista si tendinte de a exagera aceste pericole sau a le imagina acolo unde nu exista.
Exacerbarea amenintarilor sau inventarea lor atrage o stare permanenta de tensiune fara obiect bine definit, in care gandurile negative si teama submineaza, linistea sufleteasca, echilibrul, capacitatea de concentrare si incapacitatea de a profita de oportunitatile vietii si de a face fata situatiilor stresante. De multe ori, aceste pericole, mai mult sau mai putin nerealiste, se situeaza in zona socialului, fiind generate si generatoare de nesiguranta si lipsa de incerede in fortele proprii si antrenand o teama permanenta de evaluare critica din partea celorlalti.
Aceasta anxietate sociala apare de multe ori sub forma timiditatii care imbraca de la forme usoare, pana la forme din cele mai incapacitante.
Ma intreb acum dupa ce am generalizat putin aspectul acestei traume care sunt cauzele ce ne determina sa devenim timizi, sa amplificam sau sa ne imaginam pericole ce nu exista.
Se pare ca aceasta frica apare datorita contactului ce il avem prea des cu persoane rau intentionate, datorita lipsei de apreciere, de care avem atata nevoie, pentru a ne motiva sa evoluam, iar cea mai mare influenta cred ca o are anturajul si familia in care ne dezvoltam, inclusiv profesorii fara sa isi dea seama, iti induc starea de nesiguranta ce duce spre anxietate.
Astfel iau nastere diferite fobii si stari de panica, insa privind spre partea buna, acestea pot fi prevenite si tratate ca atare, prin medicatie psihotereapie sau cu ajutorul unui psiholog.
"ANXIETATEA ESTE PRETUL PE CARE IL PLATIM CIVILIZATIEI."
SIGMUND FREUD
O zi buna!